AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AGRESÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care atacă fără a fi provocat; care are caracter de agresiune. 2) fig. Care caută prilej de ceartă; provocator. Comportare ~ă. 3) (despre substanțe) Care atacă un corp cu care vine în contact. /<fr. agressif
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil, certăreț. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AGRESÍV, -Ă adj. 1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil. 2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile. (< fr. agressif)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă fără provocare; fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Fr. agressif.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AGRESÍV adj. 1. militarist, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 2. v. violent.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Agresiv ≠ inagresiv, neagresiv, pașnic
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
agresív adj. m. (sil. -gre-), pl. agresívi; f. sg. agresívă, pl. agresíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*agresív, -ă adj. (d. lat. aggressus cu sufixu -iv; fr. agressif). Care are caracter de agresiune: vorbe agresive. Adv. În mod agresiv.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink