agresáre s. f., g.-d. art. agresării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A AGRESÁ ~éz tranz. A supune unei agresiuni; a ataca. /<fr. agresser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRESÁ vb. I. tr. (Rar) A ataca, a comite o agresiune. [< fr. agresser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRESÁ vb. tr. a comite o agresiune. (< fr. agresser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRESÁ vb. a agresiona, a ataca. (Golanii l-au ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agresá vb., ind. prez. 1 sg. agreséz, 3 sg. și pl. agreseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink