AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRAVÁNT ~tă (~ți, ~te) Care agravează. Circumstanțe ~te. /<fr. aggravant, lat. aggravans, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRAVÁNT, -Ă adj. Care înrăutățește, agravează. ◊ (Jur.) Circumstanțe agravante = circumstanțe care măresc vina unui acuzat. [Cf. fr. aggravant, lat. aggravans].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRAVÁNT, -Ă adj. care agravează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care măresc răspunderea penală. (< fr. aggravant, lat. aggravans)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = circumstanțe care agravează vina unui acuzat. – Fr. aggravant (lat. lit. aggravans, -ntis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

Agravant ≠ atenuant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agravánt adj. m. (sil. -gra-), pl. agravánți; f. sg. agravántă, pl. agravánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*agravánt, -ă (lat. ággravans, -ántis; fr. -vant). Care agravează: circumstanțe agravante.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

agravántă s.f. Circumstanță cu caracter agravant ◊ „Adrian Năstase acceptă eliminarea agravantelor la articolele 205, 206 din Codul Penal” R.l. 16 X 95 p. 1 (din [circumstanță] agravantă)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink