10 definiții pentru «agnostic»   declinări

AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNÓSTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de agnosticism; propriu agnosticismului. /<fr. agnostique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNÓSTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al agnosticismului. /<fr. agnostique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la agnosticism. // s.m. și f. Adept al agnosticismului. [Cf. fr. agnostique, it. agnostico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNÓSTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al agnosticismului. (< fr. agnostique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Fr. agnostique (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

agnóstic (ag-nos- / a-gnos-) adj. m., s. m., pl. agnóstici; adj. f., s. f. agnóstică, pl. agnóstice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

agnóstic adj., s. (sil. mf. a-) → gnostic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agnóstic s. m., pl. agnóstici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

agnóstic, -ă, agnostici, -ce adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S.m și f. Adept al agnosticismului. ♦ Membru al unei secte creștine cu tendințe democratice, formată în Africa romană (pe teritoriul Algeriei de azi) în sec. 4-5 și reprezentând aripa radicală a donatiștilor, care practica asceza și martiriul de bunăvoie; erau numiți și circumcelliones (cei ce rătăcesc în jurul cuștilor) spre a sugera pasiunea lor pentru martirajul în arena cu lei. ♦ Adept al unei subsecte creștine derivate din mișcarea lui Donatus, confundată uneori cu agnosticii din aceeași epocă, a căror doctrină consta mai ales în afirmarea imposibilității cunoașterii lui Dumnezeu cu ajutorul rațiunii, precum și a lumii obiective. – Din fr. agnostique (‹ gr. agnostikos).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink