AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNÓMEN s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. [< lat. agnomen].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNÓMEN s. n. poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. (< lat. agnomen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

agnómen s. n., pl. agnómene
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink