8 definiții pentru «aglică»   declinări

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGLÍCĂ ~ce f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și pășuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, și fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă cu inflorescența compusă din flori albe sau rozalbe, parfumate. (Spiraea filipendula). – Bg. aglika (sb. jaglika).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AGLÍCĂ s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-câmp.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGLÍCĂ s. v. ciuboțica-cucului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aglícă (-ci), s. f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor. Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R. Études slaves, III, 62), cf. sb. jaglika (Cihac; DAR), alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din tc. aklik „albeață, albeală”. Cf. Popescu-Ciocănel 6.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

aglícă s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. aglícei; pl. aglíce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aglícă și (Gorj) oglică f., pl. ĭ (bg. aglika, sîrb. jaglika, aglică. Cp. și vgr. aglis, cățel de usturoĭ. V. Bern. 1,443). O plantă erbacee rozacee cu florĭ albe sau roșiatice odorante așezate în corimbĭ și cu fructe capsulare (spiraea filipéndula sau filipendula hexapétala). Rădăcinile eĭ tuberculoase proaspete miroase a florĭ de portocale, conțin amidon și tanin, și de aceĭa-s alimentare și astringente. – Se numește și teișor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink