AGHEASMATÁR, agheasmatare, s. n. 1. Vas liturgic de metal în care se ține agheasma. 2. Clădire vecină cu o biserică, destinată sfințirii agheasmei. 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări. – Din ngr. aghiasmatárion.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AGHEASMATÁR, agheasmatare, s. n. 1. Vas în care se ține agheasma. 2. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări. – Ngr. aghiasmatarion.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
agheasmatár s. n., pl. agheasmatáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
agheazmatár (ea dift.) n., pl. e (ngr. agiasmatárion). Vasu în care se păstrează agheazma. Colecțiune de rugăciunĭ care se rostesc la stropirea cu agheazmă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
agheasmatár, agheasmatare s. n. 1. Vas liturgic de metal în care se ține agheasma. 2. Clădire vecină cu o biserică, destinată sfințirii aghesmei. 3. Carte bisericească, extras din motivelnic, care cuprinde slujbele sfintelor Taine și ierurgiile săvârșite de preot la diferite trebuințe din viața creștinilor. 4. Edificiu cu aspect de pavilion deschis, de mici dimensiuni, așezat în fața unei bis. sau a unei m-ri pentru oficierea sfințirii apei, cele mai cunoscute edificii de acest fel aflându-se la bis. episcopală din Curtea de Argeș (patru arcuri dantelate care susțin o cupolă, datând din 1516-1517) și la m-rea Neamț (construcție de plan circular cu arcade împrejur și încununată de un monumental acoperiș cu forme baroce). 5. Vas de piatră sau de metal destinat păstrării apei sfințite la catolici, servind la spălarea mâinilor. [Var. aghiasmatár s. n.]. – Din gr. aghiasmatarion.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink