ageríre f. Acțiunea de a ageri.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AGERÍ vb. v. cizela, stiliza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGERÍ vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 sg. și pl. agereáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agerésc v. tr. (d. ager). Fac ager: pin [!] exercițiĭ comandantu agerește armata. V. refl. Mă fac ager: mintea se agerește observînd.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink