AGASÁT, -Ă, agasați, -te, adj. (Despre oameni) Iritat, enervat. – V. agasa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGASÁT adj. v. enervat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGASÁ, agasez vb. I. Tranz. A irita, a enerva, a plictisi cu insistențele; a exaspera. – Din fr. agacer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A AGASÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A irita în mod intenționat, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a zădărî; a întărâta; a incita; a stârni; a hărțui; a instiga; a provoca; a ațâța. /<fr. agacer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGASÁ vb. I. tr. A enerva, a irita, a ațâța; a plictisi. [< fr. agacer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGASÁ vb. tr. a enerva, a irita, a exaspera. (< fr. agacer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGASÁ, agasez vb. I. Tranz. A irita, a enerva. – Fr. agacer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AGASÁ vb. v. enerva.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A agasa ≠ a calma
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agasá (agaséz, agasát), vb. – A deranja, a incomoda, a stînjeni. – Fr. agacer. – Der. agasant, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

agasá vb., ind. prez. 1 sg. agaséz, 3 sg. și pl. agaseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*agaséz v. tr. (fr. agaçer). Barb. Plictisesc enervînd. V. strepezesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink