AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Din fr., lat. agape.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁPĂ ~e f. Masă prietenească; masă colegială. /<fr., lat. agape
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁPĂ s.f. 1. Masă comună la primii creștini. 2. Masă prietenească. [Cf. fr., lat., gr. agape].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁPĂ s. f. 1. masă comună la primii creștini. 2. masă colegială. (< fr., lat. agape)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Fr. agape (lat. lit. agape).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

agápă s. f., g.-d. art. agápei; pl. agápe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*agápă f., pl. e (vgr. agápe, iubire). Ospăț comun al primilor creștinĭ. Astăzĭ, masă comună de prietenĭ, de profesioniștĭ: agapa unor ziariștĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink