AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁLE adv. Fără grabă; pe îndelete; alene; lin; domol; încet. /<ngr. agalia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Ngr. agalia.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁLE adv. alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) câtingan. (Merge ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Agale ≠ grăbit, iute, repede, grabnic, zorit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agále, adv. – 1. Încet, domol, molcom. 2. Ușurel. Mr. agale. Ngr. ἀγάλια (Meyer, Neugr., St., IV, 6; Gáldi 141), care provine din it. uguale. Este folosit adesea cu reduplicare, ca în ngr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

agále adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agále și agálea (ea dift.) adv. (ngr. agáli și agálĭa, a. î.). Fam. Încet, fără grabă: venea agale. V. alene.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁ s. f. v. agă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁ s. f. v. agă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

agá (înv.) s. f., art. agáua, g.-d. art. agálei; pl. agále, art. agálele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGA s. f., pl. ÁGA
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace [!] (la începutu sec. 19), prefect de poliție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink