AFRONTÁRE s. f. (Med.) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia. [Var.: afruntáre s. f.] – Cf. afrunta.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRONTÁRE s.f. Acțiunea de a afronta și rezultatul ei. [< afronta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

afrontáre/afruntáre s. f. (sil. -fron- /-frun-), g.-d. art. afrontării/afruntării; pl. afrontări/afruntări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRONTÁ, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afrónt. – Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. și pl. afróntă/afrúntă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink