AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRÓNT ~uri n. Insultă adusă cuiva în public; ofensă. A suferi un ~. [Sil. a-front] /<fr. affront
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRÓNT s.n. Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. [Pl. -turi. / < fr. affront].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRÓNT s. n. insultă, jignire adusă cuiva în public. (< fr. affront, it. affronto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă în public; jignire – Fr. affront.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRÓNT s. v. jignire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afrónt s. n. (sil. -front), pl. afrónturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*afrónt n., pl. urĭ (fr. affront). Injurie; rușine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuĭva un afront. – Curat rom. înfruntare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRONTÁ, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afrónt. – Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. și pl. afróntă/afrúntă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink