AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFORÍSM ~e n. 1) Formulă lapidară conținând o cugetare sau un gând adânc; maximă; sentință. 2) Enunț care sugerează un adevăr teoretic. /<fr. aphorisme, lat. aphorismus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFORÍSM s.n. 1. Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață; sentință, maximă, cugetare. 2. Enunț care sugerează un adevăr teoretic. [< fr. aphorisme, cf. gr. aphorismos – definiție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFORÍSM s. n. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă și expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentință. (< fr. aphorisme, gr. aphorismos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFORÍSM, aforisme, s. n. Maximă, sentință, cugetare. – Fr. aphorisme (lat. lit. aphorismus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFORÍSM s. v. maximă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aforísm s. n., pl. aforísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aforízm n., pl. e (vgr. aphorismós, d. aphorizo, definesc. V. afurisesc). Sentență [!] saŭ maximă scurtă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink