AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFONIZÁRE s.f. (Lingv.) Pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. [Cf. fr. aphonisation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFONIZÁRE s. f. pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. (< afoniza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFONIZÁRE s. (FON.) asurzire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afonizáre s. f., g.-d. art. afonizării; pl. afonizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFONIZÁ vb. refl. a suferi fenomenul de afonizare. (< fr. aphoniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

afonizá vb., ind. prez. 3 sg. afonizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink