AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat, înv.) Inventator. – Din afla + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFLĂTÓR s. v. inventator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aflătór adj. m. (sil. -flă-), pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aflătór, -oáre adj. Care află, descopere [!]. Care se află: Româniĭ aflătorĭ în Paris.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink