AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AFINÍȘ ~uri n. Pădurice, desiș de afini. /afin + suf. ~iș
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AFINÍȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
afiníș s. n., pl. afiníșuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink