AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁTĂ f. Băutură alcoolică preparată din afine. [G.-D. afinatei] /afină + suf. ~ată
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁTĂ s.f. Băutură alcoolică preparată din afine. [< afină].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Din afină + suf. -ată (după vișinată).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

afinátă s. f., pl. afináte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink