8 definiții pentru afera, aferat   conjugări / declinări

AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFERÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care este sau vrea să pară foarte ocupat. /<fr. affairé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFERÁT, -Ă adj. Care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. [Cf. fr. affairé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFERÁT, -Ă adj. care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. (fr. affairé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – După fr. affairé.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aferát adj. m., pl. aferáți; f. sg. aferátă, pl. aferáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFERÁ vb. intr. a incumba. (< fr. afférer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aferá vb., ind. prez. 3 sg. afereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink