AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFABILITÁTE f. Caracter afabil. A răspunde cu ~. /<fr. affabilité, lat. affabilitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFABILITÁTE s.f. Cordialitate, bunăvoință; blândețe. [Cf. fr. affabilité, lat. affabilitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFABILITÁTE s. f. însușirea de a fi afabil. (< fr. affabilité, lat. affabilitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil. – Fr. affabilité (lat. lit. affabilitas, -atis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFABILITÁTE s. v. afecțiune, bunăvoință, cordialitate, prietenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*afabilitáte f. (lat. affabílitas, -átis). Calitatea de a fi afabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink