AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință cordială; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Fr. affable (lat. lit. affabilis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink