AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AERATÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru aerație; afânător. /<fr. aérateur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AERATÓR s.n. Dispozitiv folosit pentru aerație. ♦ Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afinarea amestecului de formare. [< fr. aérateur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AERATÓR s. n. 1. aparat pentru aerație. 2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare. (< fr. aérateur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. – După fr. aérateur.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aeratór s. n., pl. aeratoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aeratór s.n. Dispozitiv folosit pentru aerație ◊ „Un aerator central absoarbe aerul încălzit din seră și îl dirijează spre un răcitor care reține căldura excedentară.” R.l. 6 IV 81 p. 6 (din fr. aérateur; PR 1866; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink