ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVOCÁT, -Ă s.m. și f. v. avocat.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

advocát (advocáți), s. m. – Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. – Var. avocat. Mr. avucat. < Lat. advocatus (sec. XIX). Contactul cu fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fără d (și der. săi). Forma mr. provine direct din it. – Der. advocățesc, adj.; advocăție, s. f. (avocatură); advocățime, s. f. (adunare de advocați); advocatură, s. f.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*advocát și (ob.) avocát m. (lat. advocatus, chemat; it. avvocato, fr. avocat). Cel care te apără la judecată. Fig. Cel care intervine p. altu. – Despre o femeĭe, se poate zice a(d)vocată. V. patron, vechil, jălbar și clănțăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink