ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziția care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Din fr. adversatif, lat. adversativus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERSATÍV ~ă (~i, ~e): Propoziție ~ă propoziție care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție ~ă conjuncție care introduce o propoziție adversativă. /<lat. adversativus, fr. adversatif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERSATÍV, -Ă adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă (și s.f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. [< lat. adversativus, cf. fr. adversatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERSATÍV, -Ă adj. care exprimă o opoziție. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. (< fr. adversatif, lat. adversativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Fr. adversatif (lat. lit. adversativus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

adversatív adj. m., pl. adversatívi; f. sg. adversatívă, pl. adversatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adversatív, -ă adj. (lat. adversativus). Care arată opunerea: ci, însă, dar îs conjuncțiunĭ adversative.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink