ADVERBIALIZÁT, -Ă, adverbializați, -te, adj. Transformat în adverb. – V. adverbializa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb.[Pr.: -bi-a-] – Din fr. adverbialiser.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.
Sursa: DEX '96 (1996) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser. – adverbializáre s. f.; adverbializát, -ă, adj.
Sursa: DEX-S (1988) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ADVERBIALIZÁ ~éz tranz. A face să se adverbializeze. /<fr. adverbialiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ADVERBIALIZÁ se ~eáză intranz. A transforma în adverb. /<fr. adverbialiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIALIZÁ vb. I tr. A da unui cuvânt sau unei construcții funcție de adverb. [< fr. adverbialiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIALIZÁ vb. tr., refl. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb. (<fr. adverbialiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

adverbializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 adverbializeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

adverbializá vb. (sil. -bi-a-li-), ind. prez. 1 sg. adverbializéz, 3 sg. și pl. adverbializeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink