ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bi-al] – Din fr. adverbial, lat. adverbialis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIÁL ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. Locuțiune ~ă. [Sil. -bi-al] /<lat. adverbialis, fr. adverbial
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIÁL, -Ă adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Cu valoare de adverb. [Pron. -bi-al. / < lat. adverbialis, cf. fr. adverbial].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIÁL, -Ă adj. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb. (< fr. adverbial, lat. adverbialis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bi-al] – Fr. adverbial (lat. lit. adverbialis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

adverbiál adj. m. (sil. -bi-al), pl. adverbiáli; f. sg. adverbiálă, pl. adverbiále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adverbiál, -ă adj. (lat. adverbialis). Relativ la adverb. Locuțiune adverbială, reunirea maĭ multor vorbe echivalente c' un adverb, ca: pin [!] urmare, decĭ. Adv. În mod adverbial.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink