ADRESÁNT, -Ă, adresanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană căreia îi este adresată o scrisoare, un colet etc.; destinatar. – Din germ. Adressant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ADRESÁNT, -Ă, adresanți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi este adresată o scrisoare, un colet etc.; destinatar. – Din germ. Adressant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADRESÁNT ~ți m. Persoană căreia i se adresează ceva (o scrisoare, un colet etc.); destinatar. [Sil. a-dre-] /<germ. Adressant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADRESÁNT, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se adresează o scrisoare; destinatar. [< germ. Adressant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADRESÁNT, -Ă s. m. f. destinatar. (< germ. Adressant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADRESÁNT, -Ă, adresanți, -te, s. m. și f. Destinatar. – Germ. Adressant.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADRESÁNT s. v. destinatar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adresánt s. m. (sil. -dre-), pl. adresánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adresánt, -ă s. (rus. adresánt, d. fr. adresser, a adresa. Cp. cu arestant și premiant). Acela a căruĭ adresă e pe scrisoare (primitoru).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink