ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORMÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care doarme. 2) fig. Care vădește încetineală; molatic; greoi. 3) fig. Care este liniștit; netulburat de nimic; tihnit. 4) și substantival: ~ întru Domnul, ~ de veci mort. /v. a adormi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. ♦ Fig. Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări; leneș. ♦ Fig. (În limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORMÍT adj. v. somnoros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORMÍT adj., s. v. mort.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Adormit ≠ deștept
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adormít, -ă adj. Fig. Greoĭ, leneș: adormitule! Liniștit, mort: oraș adormit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

adormitéz v. intr. (lat. addormito, -áre, d. addormire, a adormi. V. dormitez). Vechĭ. Adorm. – În vest adurmitez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink