ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Din fr. adoration, lat. adoratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORÁȚIE f. 1) v. A ADORA. 2) Iubire nemărginită. 3) Manifestare a încântării și a respectului. [G.-D. adorației; Sil. -ți-e] /<fr. adoration, lat. adoratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORÁȚIE s.f. Dragoste, iubire nemărginită. ♦ Cult, venerație pentru o divinitate; adorare. [Gen. -iei, var. adorațiune s.f. / Cf. fr. adoration, it. adorazione, lat. adoratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORÁȚIE s. f. iubire, admirație nemărginită. ◊ divinizare, venerație. (< fr. adoration, lat. adoratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Fr. adoration (lat. lit. adoratio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORÁȚIE s. 1. cult, idolatrie, venerație. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. adorare, extaz, extaziere. (Stare de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Adorație ≠ dispreț, ură
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adoráție s. f. (sil. -ți-e), art. adoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. adoráției; pl. adoráții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adorațiúne f. (lat. adorátio, -ónis). Acțiunea de a adora; iubire extremă. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink