ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer. – Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. și pl. admíră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*admír, a -á v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink