ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este plin de farmec; care este vrednic de admirat; încântător; fermecător; adorabil. /<lat. admirabilis, fr. admirable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁBIL, -Ă adj. Vrednic de admirat; încântător, minunat. [Cf. fr. admirable, lat. admirabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁBIL, -Ă adj. vrednic de admirat; încântător, minunat. (< fr. admirable, lat. admirabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Fr. admirabile (lat. lit. admirabilis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁBIL adj. deosebit, excelent, încântător, remarcabil. (Un spectacol ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

admirábil adj. m., pl. admirábili; f. sg. admirábilă, pl. admirábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*admirábil, -ă adj., (lat. admirabilis). Demn de admirațiune, minunat. Adv. În mod admirabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink