ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva; admirare. – Din fr. admiration, lat. admiratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁȚIE ~i f. Sentiment de încântare, de înaltă prețuire și de respect față de cineva sau de ceva. Cuprins de ~. [G.-D. admirației; Sil. -ți-e] /<fr. admiration, lat. admiratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁȚIE s.f. Sentiment de prețuire fără rezerve, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). [Var. admirațiune s.f. / cf. fr. admiration, lat. admiratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁȚIE s. f. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). (< fr. admiration, lat. admiratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă etc. față de cineva sau de ceva. – Fr. admiration (lat. lit. admiratio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRÁȚIE s. prețuire, stimă, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Admirație ≠ dispreț, repulsie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

admiráție s. f. (sil. -ți-e), art. admiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. admiráției; pl. admiráții, art. admiráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*admirațiúne f. (lat. admirátio, -ónis). Acțiunea de a admira. – Și -ație și -are.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink