ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa și rezultatul ei; adunare, adăugare. [Pr.: -ți-o-] – V. adiționa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pron. -ți-o-. / < adiționa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pr.: -ți-o-]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIȚIONÁRE s. v. adunare, totalizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. adiționării; pl. adiționări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ADIȚIONÁ ~éz tranz. mat. rar A supune unei operații de adunare; a aduna; a suma. /<fr. additionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A aduna. [Pron. -ți-o-. / < fr. additionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIȚIONÁ vb. tr. a aduna. (< fr. additionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.) A aduna. [Pr.: -ți-o-] – Fr. additionner.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIȚIONÁ vb. v. aduna, totaliza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. adiționéz, 3 sg. și pl. adiționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adiționéz v. tr. (d. adițiune; fr. additionner). Aritm. Adun.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink