ADAMANTÍNĂ s. f. (Anat.) Smalț dentar. – Din fr., engl. adamantine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMANTÍNĂ s.f. Smalț dentar. [< fr. adamantine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMANTÍNĂ s. f. substanță albă care acoperă coroana dentară. (< fr., engl. adamantine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

adamantínă (smalț dentar) s. f., g.-d. art. adamantínei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

adamantínă s. f., g.-d. art. adamantínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. – Din lat. adamantinus, fr. adamantin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMANTÍN, -Ă adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. ♦ (Despre unele celule) care produc smalțul dinților. [< fr. adamantin, cf. lat. adamantinus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMANTÍN, -Ă adj. 1. diamantin. 2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinților. (< fr. adamantin, lat. adamantinus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. Diamantin. – Lat. lit. adamantinus (fr. adamantin).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMANTÍN adj. v. diamantin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adamantín adj. m., pl. adamantíni; f. sg. adamantínă, pl. adamantíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adamantín, -ă adj. (lat. adamantinus, d. la vgr. adamántinos). De diamant: aspect adamantin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink