ADAMÁNT, adamante, s. n. (Pop.) Diamant (1). – Din sl. adamantŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMÁNT, adamante, s. n. (În basme) Diamant. – Slav (v. sl. adamantŭ < gr.)
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAMÁNT s. v. diamant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adamánt (adamánte), s. n. Diamant. < Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl. adamantŭ; cf. v. it. adamante (› fr. aimant), cu adj. adamantino, de unde rom. adamantin, adj. (strălucitor), neol. fără circulație reală, introdus de poeții romantici. Pe de altă parte, gr. ἀδάμας denumea și o plantă din Capadocia, căreia i se atribuia virtutea de a îmblînzi fiarele; de aici rom. adamască, s. f., cu același sens.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

adamánt s. n., pl. adamánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink