ADÁGIU, adagii, s. n. (Livr.) Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADÁGIU s.n. Maximă, sentință, aforism. [Pron. -giu. / < lat. adagium, cf. fr. adage, it. adaggio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADÁGIU s. n. maximă, sentință, aforism, apoftegmă, dicton. (< lat. adagium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADÁGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. – Lat. lit. adagium (fr. adage).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADÁGIU s. v. aforism, cugetare, dicton, maximă, sentință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adágiu (dicton) s. n. [-giu pron. -giu], art. adágiul; pl. adágii, art. adágiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adágiŭ n. (lat. adagium). Zicătoare, locuțiune. De ex.: Nicĭ pe dracu să-l vezĭ, nicĭ cruce să-țĭ facĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink