ADĂU s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Dare, impozit. Adăulu țării. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. De o parte sîmt în ceastă lume boalele și neputințele, de altă parte sîmt... greotățile și adaole. MOL. 1695, 59r. Adĕu. Tributum. AC, 326. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. adao (MOL. 1695, 59r). Etimologie: magh. adó. Cf. ajutorință, răsură², ruptă, ruptoare, satara.
Sursa: DLRLV (1987) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

ADĂU s. v. bir, dare, impozit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink