ADĂPOSTÍT adj. apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ADĂPOSTÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să se adăpostească; a pripăși; a oploși. /Din adăpost
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ADĂPOSTÍ mă ~ésc intranz. A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din adăpost
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit. – Din adăpost.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADĂPOSTÍ vb. 1. v. găzdui. 2. (pop.) a se sălășlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adăpostí vb. (sil. -pos-ti), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 sg. și pl. adăposteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adăpostésc v. tr. (d. adăpost). Pun la adăpost. V. refl. Mă pun la adăpost. – Vechĭ -ez. V. acĭuĭez și olejesc 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink