acuzátă s. f., pl. acuzáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de infracțiune și este parte într-un proces penal; inculpat. A ancheta un ~. /v. a acuza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT, -Ă s.m. și f. Cel învinuit de un furt, un omor etc.; (spec.) cel împotriva căruia s-a introdus o acțiune în justiție; pârât, inculpat. [< acuza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT, -Ă s. m. f. inculpat. (< acuza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție. – V. acuza.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT s., adj. v. inculpat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acuzát s. m., pl. acuzáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*acuzát, -ă adj. Care e deferit în justiție p. crimă: a achita un acuzat. V. inculpat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink