ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-] – V. actualiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACTUALIZÁRE s.f. Acțiunea de a actualiza. [Pron. -tu-a-. / < actualiza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

actualizáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. actualizării; pl. actualizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACTUALIZÁ, actualizez, vb. I. Tranz. A face să fie actual, a (re)aduce în prezent; a face să corespundă gusturilor, cerințelor prezentului; p. ext. a reînvia ceva. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ACTUALIZÁ ~éz tranz. A face să devină actual; a (re)aduce în actualitate. /<fr. actualiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACTUALIZÁ vb. I. tr. A face ca ceva să devină actual. [Pron. -tu-a-. / < fr. actualiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACTUALIZÁ vb. tr. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva. (< fr. actualiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACTUALIZÁ, actualizez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie actual. [Pr.: -tu-a-] – Fr. actualiser.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

actualizá vb. (sil. -tu-a-), ind. prez. 1 sg. actualizéz, 3 sg. și pl. actualizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*actualizéz, (d. actual). Fac actual: a actualiza un fapt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink