ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre lentile sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente, care nu prezintă aberație cromatică. – Din fr. achromatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) (despre lentile, sticlă) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente; care nu dă irizații. /<fr. achromatique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACROMÁTIC, -Ă adj. Care nu se colorează cu diferiți coloranți. ♦ (Despre instrumente optice) Care dă imagini fără irizații; care nu descompune razele de lumină în culorile lor componente. [< fr. achromatique, cf. gr. a – fără, chroma – culoare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACROMÁTIC, -Ă adj. 1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromat. 2. (despre constituenți celulari) necolorabil. (< fr. achromatique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre sticlă sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente. – Fr. achromatique (< gr.)
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

acromátic adj. (sil. -cro-) → cromatic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*acromátic, -ă adj. (vgr. a-, fără și rõma, coloare [!]). Fig. Care lasă să treacă lumina fără s' o descompună în cele șapte colorĭ fundamentale: lentile acromatice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink