ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACRITÚRĂ ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ [!] saŭ fructe acre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink