11 definiții pentru aconta, acontare   conjugări / declinări

ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei; acont. – V. aconta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACONTÁRE s.f. Acțiunea de a aconta. [< aconta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACONTÁRE s. f. Acțiunea de a aconta.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

acontáre s. f., g.-d. art. acontării; pl. acontări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ACONTÁ ~éz tranz. (sume de bani) A plăti printr-un acont. /Din acont
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACONTÁ vb. I. tr. A plăti un acont; a arvuni. [< acont].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACONTÁ vb. tr. a plăti un acont. (< acont)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ACONTÁ vb. a arvuni, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acontá vb., ind. prez. 1 sg. acontéz, 3 sg. și pl. aconteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink