acolút, acoluți s. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic cu atribuții legate de cult, îndeplinind funcțiile ipodiaconului din Bis. ortodoxă. – Din fr. acolyte (‹ lat. acolutus, gr. akolouthos).
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Sinonim cu acolit (2) din Dex'98, NODEX, MDN, DN și DLRM. -
blaurb