ACLAMAȚIÚNE s.f. v. aclamație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*aclamațiúne f. (lat. ac-clamátio, -ónis). Acțiunea de a aclama, strigăt de aprobare unánimă. Mod de a vota fără scrutin în adunărĭ: lege votată pin [!] aclamațiunĭ. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink