ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACÍN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

acín s. n., pl. acíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink