ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.
Sursa: DEX '96 (1996) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.
Sursa: DEX-S (1988) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr. acquisitif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

achizitív adj. m., pl. achizitívi; f. sg. achizitívă, pl. achizitíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*achizitív, -ă adj. (lat. acquisitivus). Jur. De achizițiune, care duce la achizițiune (la proprietate): prescripțiune achizitivă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink