ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta. Cf. fr. accidenté.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival Care a suferit un accident. 2) (despre teren, relief etc.) Care prezintă neregularități. /v. a (se) accidenta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁT, -Ă adj. 1. (și s.m. și f.) (Cel) care a suferit un accident. 2. (Despre un teren) Care are neregularități. [< accidenta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a suferit un accident. II. adj. (despre un teren) cu multe neregularități. (< accidenta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁT adj. (GEOGR.) denivelat, învălurat, neregulat, (înv. și reg.) săpat. (Teren ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Accidentat ≠ neaccidentat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

accidentát adj. m., pl. accidentáți; f. sg. accidentátă, pl. accidentáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*accidentát, -ă adj. (d. accident; fr. accidenté). Plin de accidente, zgrunțuros, gropilat, hopuros, cu rîdicăturĭ și adîncăturĭ: drum, teren accidentat, Fig. Zbuciumat: viață accidentată. Inegal: stil accidentat. Fam. Care a suferit un accident: accidentațiĭ aŭ fost dușĭ la spital.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink