ACCEPTÁBIL, -Ă, acceptabili, -e, adj. Care poate fi acceptat; satisfăcător. – Din fr. acceptable, lat. acceptabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCEPTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi acceptat; convenabil. Condiții ~e. /<fr. acceptable, lat. acceptabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCEPTÁBIL, -Ă adj. Care se poate accepta; satisfăcător. [Cf. fr. acceptable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCEPTÁBIL, -Ă adj. care poate fi acceptat; satisfăcător, convenabil. (< fr. acceptable, lat. acceptabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCEPTÁBIL, -Ă, acceptabili, -e, adj. Care poate fi acceptat; satisfăcător. – Fr. acceptable (lat. lit. acceptabilis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ACCEPTÁBIL adj. 1. admisibil, convenabil, mulțumitor, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluție ~ pentru ambele părți.) 2. admisibil, bunicel, convenabil, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.) 3. v. convenabil. 4. v. plauzibil. 5. v. decent. 6. suportabil, tolerabil. (O climă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Acceptabil ≠ inacceptabil, neacceptabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acceptábil adj. m., pl. acceptábili; f. sg. acceptábilă, pl. acceptábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*acceptábil, -ă adj., (lat. acceptabilis), Care se poate primi.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink