ACĂTẮRII adj. invar. (Pop. și fam.; de obicei la comparativ) 1. (Despre lucruri) Care posedă calități corespunzătoare scopului sau destinației; bun, frumos, de seamă. 2. (Despre oameni) De treabă, cumsecade, vrednic, cu calități deosebite. [Var.: acătărea adj. invar.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACĂTẮRII adj. invar. pop. 1) (despre obiecte) Care are calități corespunzătoare destinației; bun. ◊ Mai ~ deosebit. 2) (despre persoane) Care este de treabă; cumsecade. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ACĂTẮRII adj. invar. (Despre lucruri) Care posedă calități corespunzătoare scopului sau destinației; bun, frumos, de seamă; (despre oameni) de treabă, cumsecade, vrednic. [Var.: acătắrea adj. invar.]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

acătării adj. invar. (sil. -rii)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cătáre f. Căutare. Preț, considerațiune: marfă cu cătare. La armele de foc, miră, proeminență care e la vîrfu țeveĭ și servește la ochit (V. înălțător). A cătăriĭ, V. acătare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink